Agava şi Aloe - Prima parte: AGAVA

"Aceste două plante născute în sudul Americei între care de multe ori s-a făcut o confuziune, sunt foarte remarcabile în multe rapoarte.
I. Planta Agava (Agava Americana) este d'o deosebită frumuseţe. Ea se numeşte în limba bulgară "Aloe" şi este cultivată în grădinile segniorilor mari în Europa, pentru deosebitele sale caractere interesante. Căci o Agavă este, ca să zicem aşa, un Antic. Când strămoşul a sădit o Agavă, poate că tocmai în zilele strănepotului, ea va începe a înflori; căci trec şaizeci, şaptezeci şi chiar o sută de ani până când o Agavă începe a înflori. Când se uită cineva la o Agavă de vârsta de 60 sau 70 de ani, o găseşte parcă un cerc sau o coroană de flori gigantice de mărime de 5 până la 7 picioare, de grosimea unei scânduri groase şi d'o formă extraordinară. Aceste foi ies drept din pământ, întocmai ca frunzele păpădiei. Oamenii au obiceiul de sapă numele lor pe foile Agavei şi câte odată o asemenea foaie poate servi ca un Almanah istoric păstrând numele oamenilor care au murit de mult. În astfel de stare rămâne Agava un semisecol şi chiar un secol şi sunt mulţi din proprietarii Agavelor care nu s'au vrednicit a trăi până a vedea cum o agavă înfloreşte. De aceea când o agavă începe a înflori, este o zi de sărbătoare în Mexic şi în alte ţări ale sudului Americei unde cresc Agave.
Semnele că o Agavă va să înflorească sunt că, în mijlocul coroanei foilor, unde la toate celelalte plante există un trunchi care lipseşte aici, acolo se suie acum ca un trunchiuleţ subţire care din zi în zi creşte mai iute, apoi iuţeala creşterii sale este atât de mare încât în timp de 8 zile, trunchiuleţul a ajuns de multe ori la o mărime de 30 si 40 picioare adică la mărimea unei case de două caturi şi grosimea lui are asemenea un picior în diametru. Tot acest trunchiuleţ, ce se numeşte "Ampa" (Hampe) este acoperit cu nişte foiţe mici în forma unei lance, apoi pe vârful său poartă un spic de flori care cuprinde mii de flori. S'au numărat până la 4000 flori într'un asemenea spic sau ciorchine. Peste câteva zile, mai des într'o noapte, s'aude un zgomot mare cu zbucnitură ca a unui tun; acesta este cauzat prin deschiderea buboacelor acestor mii de flori, atunci floarea se dezvoltă, face fructe şi seminţe, pe urmă planta se veştejeşte; căci Agava înfloreşte numai o dată în viaţa ei şi într'adevăr ar fi prea mult pentru o plantă care cere un timp d'un secol aproape, pentru o singură înflorire, ca să se bucure încă de mai multe înfloriri. Dar din rădăcina plantei moarte, se suie o altă plantă nouă.
Speţa cea mai comună de Agavă care se găseşte în grădinile Europei, este speţa numită Agava Americană care a fost introdusă în Europa în anul 1561 din sudul Americei. În Italia şi sudul Elveţiei a reuşit bine dar în nordul Africei şi în Sicilia se află în stare sălbatică.
În America moaie foile cele groase ale acestei plante şi scot dintr'însele nişte fire groase din care fac ştranguri, aţe, rogojini ş.c.l. Dar Mexicanii antici au întrebuinţat aceste fire din care au făcut ca un fel de hârtie de scris.
Este în Mexic o altă speţă de Agavă (A. Mexicana) care dă zahăr, adică după ce a ajuns la o vârstă de 1 1/2 ani, rup foile subţiri dinăuntrul plantei; atunci iese din plantă o zeamă dulce care, după ce s'a fiert şi răcit, dă un fel de zahăr foarte plăcut. Dar amestecând acest zahăr cu apă şi expuindu'l la o căldură potrivită în timp de 4 - 5 zile, începe să fiarbă ca vinul sau berea în pivniţă şi dă o băutură foarte spirtoasă numită "Pulque" care este foarte în favor la Indieni, încă mai în favor decât "Ţuica" la unii prieteni de cârciumă la noi.
În articolul viitor vom vorbi despre a doua plantă cu care s'a confundat planta Agavă, adică de planta Aloe."
Izvor - Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)