CALEIDOSCOP...: Mihai Viteazul

Se afișează postările cu eticheta Mihai Viteazul. Afișați toate postările

vineri, 12 august 2011

Mihai Viteazul - Partea a-XIV-a

"Iară oştile Ieremiei-Vodă încă au fost viind la Moldova. Deci cu câtă bucurie merseră, cu atâta ruşine fugiră şi năpustiră ţara; trimiţând Mihai-Vodă soli în toate părţile ca să'şi tocmească lucrurile, şi când îi păru că şi 'au tocmit mai bine, mai cu rău stricară despre toate părţile, începându-se sfaturi mincinoase şi viclene, mai vârtos în toţi Ardelenii, spre răul lui Mihai-Vodă, că nu'l suferea să le fie domn. Ci trimiseră la craiul leşesc ca să le dea pre Bator Jikmont să le fie crai precum le'au fost, şi să dea ajutor şi Irimiei-Vodă să vie iară la Moldova, şi să scoaţă pre Mihai-Vodă să nu mai fie în mijlocul lor. Iar' el nu ştia nimic de aceste sfaturi viclene, ci se gătea să strângă oşti să meargă la Timişoara, şi trimise iară la împăratul creştin ca să'i dea ajutor; şi îndată găti pre Baştea Giorgiu cu o seamă de oşti împărăteşti, şi purcease ca să se întâmpine cu Mihai-Vodă, să meargă amândoi la Timişoara. Iară domnii şi neameşii şi toţi voevozii Ardealului era strânşi la Turda, sfătuindu-se cum Bator Jikmont zăboveşte; iară Baştea Giorgiu veni cu oşti împărăteşti cu Mihai-Vodă; ci se mirară cum vor face meşteşug cu înşelăciune să puie vrajbă între Mihai-Vodă şi între Baştea, şi zise Baştii: cum vii tu ajutor lui Mihai-Vodă, şi el este neprieten împăratului? că întâi Ardealul nu va să'l dea, şi altele multe cuvinte rele şi viclene îi rădicară asupra şi 'i ziseră: mai bine domneşte tu, iară Mihai-Vodă să se ducă la ţara-şi, şi noi să fim închinaţi împăratului cu toată ţara; şi învrăjbiră pre Baştea cu Mihai-Vodă. Atuncea se veseliră toţi Ardelenii; iar' Mihai-Vodă nu ştia nimica de acestea. Însă oare-cine îi spuse de toate câte se făcea şi ce 'i se rădica asupra, şi întâiu nu crezu; iară apoi adeverind, în grabă trimise de'şi strânse oştile fiind şi Baştea Giorgiu până atuncea tot cu dânsul; grăbiră de se loviră oştile ungureşti la un loc ce se chiamă Mirăslă, şi fu atuncea izbânda lui Mihai-Vodă septemvr. 8 l. 7108 (1600).
De acolo se rădicară şi veniră de se bătură în luncile Turdei şi dete mulţămită lui Dumnezeu. Şi merse la Baştea Giorgiu de 'i se rugă să'i dea ceva Nemţi ajutor, ca să se ducă la Făgăraş să scoaţă pre doamna sa şi pre fiu-său Nicolae-Vodă, că era acolo închis de Unguri de câtăva vreme. Iară Baştea Giorgiu fiind legat cu Ardelenii în sfatul cel d'întâi viclean, rău l'au sfătuit: din gură'i făgădui că'i va da Nemţi ajutor; iar' făcând alt meşteşug viclean zise ca să'şi trimiţă toate oştile înainte la Făgăraş, numai să rămâie el cu curtea lui; şi trecând câteva zile îi va da ajutor, şi dupre cuvântul lui aşa au făcut.
Iară când fu într'o dimineaţă, văzu viind oaste nemţească către cortul lui, unii călări alţii pedestri, şi socoti că aceştia sunt ajutorul lui; şi nimica de dânşii nu se temea; iară ei procleţii, nu i'au fost ajutor ci vrăjmaşi. Şi dacă văzu că sosesc, ieşi din cort înaintea lor şi le zise: bine aţi venit voinicilor, vitejilor! Iară ei se repeziă asupra lui ca nişte dihănii sălbatice cu săbiile scoase; iară unul se repezi cu suliţa şi 'l lovi dirept în inimă; iară altul degrabă îi tăie capul, şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu ştiuse, nici se prileji sabia în mâna lui cea iute; şi 'i rămase trupul lui gol în pulbere aruncat.

Aşa a lucrat pisma încă d'începutul lumei, că pisma a perdut pre mulţi bărbaţi şi fără vină; aşa şi acesta căci era ajutor creştinilor, şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre Turci de tremura de frica lui. Iară diavolul cel ce nu va binele nimănui creştinesc, nu l'au lăsat: ci iată că cu meşteşugurile lui, au intrat prin mintea celor răi vicleni, până'l deteră şi morţii şi rămaseră creştinii, şi mai vârtos ţara Românească, sărăci de dânsul. Pentru aceasta dară cade-se să blestemăm...
... pe Baştea Giorgiu precum au ascultat pre domnii ungureşti de au ucis pre Mihai-Vodă fără nici o vină; unii ca aceia de trei ori să fie anatema!
Adevăr acel Baştea încă şi'a luat plata de la împăratul Rodolf, că l'au belit de viu, făcându'l foale, dupre cum scrie: că cine sapă groapa altuia el cade în trânsa.
Până aici s'au sfârşit toată jitia răposatului Mihai-Vodă; şi au domnit Mihai-Vodă ani zece."

- SFÂRŞIT -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)
(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-XIII-a

"Iar' dacă merse Ieremia-Vodă înaintea lui Mihai-Vodă, el se întoarse de plecă spre cetatea Hotinului; iară oştile lui Mihai-Vodă ajunseră pre oştile Ieremiei-Vodă la un loc anume Jujcea, şi fu acolo război mare oare-câtăva vreme, şi mulţi Moldoveni şi Leşi periră. Deteră de aci Moldovenii dosul a fugi şi Leşii, până se apropiară de cetatea Hotinului. Deci iară opriră a darea războiu; Mihai-Vodă îi pripi; ei dacă văzură că vor peri toţi câţi scăpară, se închinaseră cu Ieremia-Vodă în cetatea Hotinului; Mihai-Vodă începu a bate cetatea, şi o bătu trei zile; dacă văzu că nu o va putea sparge puseră păzitori împrejurul cetăţei, şi se înturnă în Moldova în scaun în Iaşi. Iară Ieremia-Vodă dacă văzu că'l vor scoate din cetate, el ieşi furiş într'o noapte cu toţi boiarii lui, şi fugi în ţara Leşească.
Iară Mihai-Vodă începu a se scrie şi a se mărturisi domn şi a treia ţară. Atuncea toţi boiarii şi bătrânii Moldovei poftiră de la Mihai-Vodă, să le dea domn pre fiu-său Nicolae-Vodă, şi se făgădui aşa. Şi alese doi boiari, anume Radul Buzescul şi Stoica postelnicul, şi 300 de boiari Moldoveni ca să aducă pre Nicolae-Vodă să le fie domn; apoi în urmă Mihai-Vodă socoti cum este fiu-său mic, şi nu va putea fi domn într'o ţară de margine, căci tot se teme de Ieremia-Vodă. Deci Mihai-Vodă se lăsă de aceea şi tocmi oştile şi le puse capete mari, patru boiari anume: Udrea Hatmanul, şi Andronie vistierul, şi Sava armaşul, şi pe Negre spătarul ca să ţie aceia ţara Moldovei, şi el se întoarse iar' la scaunul său în Belgrad. Şi aciaşi îi veni sol de la Rodolf împăratul creştinesc cerşind ţara Ardealului să fie a lui, şi să ţie Mihai-Vodă ţara Muntenească şi ţara Moldovei că'i va prisosi. Iară el nu se îndură de Ardeal, ci silea să 'şi tocmească de către împăratul ca să ţie şi Ardealul. Şi trimise doi boiari anume Kornea Gaşpard şi Tudosie logofătul, rugându-se împăratului să'i lase Ardealul cum şi l'au dobândit, şi să'l slobozească asupra Turcilor, să meargă întâiu la Timişoara să o ia de la Turci. Atuncea găti şi pre Marko-Vodă sin Pătraşco voevod, şi 'l trimise domn să fie la Moldova, şi cu dânsul Preda Buzăscul; şi dacă sosiră în Iaşi începură a se veseli."

- va urma-

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-XII-a

"Deci'i dobândi Mihai-Vodă două ţări, Ardealul, ţara Românească. Ci în ţara Muntenească trimise domn pre fiu-său Niculae-Vodă; şi se aşezară domni şi fiul şi tatăl în două ţări, domnind ei ţările întru toată veselia. Iară lui Mihai-Vodă veni sol de la împăratul creştinesc Rodolf, anume Osnudavid şi Sekel-Mihai, şi aduseră solii veste, cum să se lase Mihai de toată ţara Ardealului să fie numai pre mâna împăratului, şi să se întoarcă la ţara-şi să-şi ţie ţara Muntenească. Iară Mihai-Vodă încă făcu sfat cu toţi boiarii săi şi cu neameşii Ardealului, şi cugetară să nu dea Ardealul împăratului creştinesc, numai să fie dajnici împăratului creştin; iară de domnie să fie tot Mihai-Vodă; acest sfat se potrivi, cum zice David proorocul la 20 de capete.

Deci nu putură într'alt chip să facă, numai alese Mihai-Vodă doi boiari anume Mihalcea banul şi Stoica logofătul, şi 'i trimise soli la împăratul creştinesc cu solie să lase împăratul Ardealul să domnească Mihai-Vodă; iar împăratul nu le dete nici un răspuns, fără numai ce i'au fost pofta lui d'întâiu.
Mihai-Vodă iară strânse a doua oară să facă sfat şi aduseră aminte, cum întâi ţara era ocolită de vrăjmaşi; iar acum a dat Dumnezeu de este domn a două ţări, şi'i plecară mintea a nu se pleca celui mai mare, ci ziseră că nu va avea nevoie de împăratul ci'l va lăsa de va avea Ardealul.
De aci se începură sfaturi multe întru toţi oamenii; iară Mihai-Vodă dacă văzu că nu'i va fi Ardealul cu pace, el începu a face pace cu carii era lui vrăjmaşi întâiu: că trimise la Sultanu Mehmet împăratul turcesc, şi cu mare bucurie primi pre Mihai-Vodă: şi degrabă trimisă-i şi steagul. Şi trimise şi la craiul leşesc pentru pace şi pentru tocmeală, ci nu se putură tocmi, ci umblară cu cuvinte deşarte. Iar' împăratul Rodolf dacă văzu pre Mihai-Vodă împăcându-se cu Turcii, şi se împrieteni cu străinii şi se desparte de dânsul, foarte se îngriji, şi se socoti cum va avea împărăţia lui lipsă şi scădere de Mihai-Vodă, dacă s'au închinat Turcilor. Şi se socoti cum va face, cu putere şi cu arme să sară să scoaţă pre Mihai-Vodă din Ardeal. Iară Mihai-Vodă nu'şi mai aduse aminte de acea de apoi că nu'şi va lăsa împăratul creştinesc cuvântul în deşert; ci'şi înălţă mintea de sfatul neînţelept şi de pisma cea de demult, ce Ieremia-Vodă se sfătuise cu Bator Andreiaş spre răul lui Mihai-Vodă, el se rădică asupra Ieremiei-Vodă cu oşti mari, mai în 6 zile; Şi intră Mihai-Vodă cu oşti în Moldova; iară Ieremia-Vodă dacă prinse de veste, el trimise de'şi strânse toate oştile lui Moldovenii şi Leşii ca să iasă împotriva lui Mihai-Vodă."

- va urma -

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-XI-a

"Să spunem de Bator Andreiaş ce i s'au întâmplat:

După spartul războiului, fugind să pribegească el fugi până în codrii Ciocului, şi acolo rătăci; şi umblând oare-câtăva vreme rătăcit şi nemâncat, până'l birui foamea, nemeri la nişte păcurari, unul săcui şi altul muntean, şi le spuse cum este el Bator Andreiaş craiul Ardealului, şi cum este lucrul de s'au bătut cu Mihai-Vodă, şi l'au scos din ţară; cum fugind ca să scape în ţara Leşească, el a rătăcit şi a flămânzit. Iară cei doi păcurari îl duseră la sălaşul lor ca să'l ospăteze. După ospăţ el se rugă celor păcurari să'l povăţuiască. Deci se sculă cel păcurar Săcuiu de se făcu a'l povăţui şi 'i tăie capul, şi 'l băgă într'o traistă; şi 'l duse la Mihai-Vodă şi 'i spuse de toate, cum a rătăcit şi a nimerit flămând la sălaşul lor, cum după ospăţ s'au făcut a'l povăţui şi i'au tăiat capul; că socoti cum Mihai-Vodă foarte'i va da dar mare. Iar' el dacă văzu că este capul lui Bator Andreiaş, foarte rău'i păru de moartea lui; şi degrabă trimise unde-i rămăsese trupul de'l aduseră şi 'i puseră capul la trup, şi 'l îngropară în Belgrad, în biserica crăiască, şi 'l petrecură cu înaltă cinste, cu toţi boiarii şi cu neameşii Ardealului.
Păcurarul dacă tăie capul lui Andreiaş şi 'l duse la Mihai-Vodă, cum spune scriptura: cu ce măsură vei măsura ţi se va măsura. Deci Mihai-Vodă zise de tăie capul păcurarului, altul aşa să nu mai facă."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea a-X-a

"Dupre aceea Bator Jikmont craiu, iară intrase în multe gânduri care nu i'au fost nici de un folos nici lui nici ţărei; cum zice că omul înţelept află calea şi pre unde n'au umblat; iar' dacă'şi perde firea rătăceşte şi pre unde a umblat. Ca şi Bator Jikmont craiul: încă nu'i ajunse cât îşi închină ţara la împăratul creştinesc, şi apoi lăsă şi credinţa ce făcuse cu împăratul năpustind cetatea Epulia, şi viind la Ardeal se apucă cu Mihai-Vodă de cea prietenie d'întâiu. Apoi el nici aşa nu se aşeză, ci iară luă gând rău ca să se desparţă de Mihai-Vodă şi să închine Ardealul Turcilor; ci aminterea n'au avut cum face pentru jurământ rău şi greu ce făcuse cu Mihai-Vodă, cum până va fi el crai în Ardeal, Turcii să n'aibă treabă.
Deci făcu Bator Jikmont sfat viclean şi trimise în ţara Leşească la văru-său Bator Andreiaşu cum să vie ca să fie crai în locul lui şi el să tocmească cu Turcii ca să înşale pre Mihai-Vodă; şi veni Bator Andreiaş până în cetatea Mediaşului. Acolo se împreună cu Bator Jikmont, şi se strânseră tăţi voevozii şi neameşii, jurând toţi cu Bator Andreiaş; iară Bator Jikmont i'au ales o cetate anume Velciul; şi el încă purcese de se duse în ţara Leşească, iar Bator Andreiaş rămase a fi craiu Ardealului.

Atunci Irimia-Vodă domnul ţărei Moldovei, dacă se aşeză Bator Andreiaş pre crăie, trimise cărţi la Bator-Andreiaş cum să fie amândoi una, şi să scoaţă pre Mihai-Vodă din mijlocul lor, iară de nu va ieşi de voie, ei să ridice oşti asupră'i să'l prinză să'l dea Turcilor; şi Bator-Andreiaş fu bucuros acelui sfat rău, şi trimise tot la Mihai-Vodă pre un neameş anume Ciomârtan Tamaş, cum să iasă Mihai-Vodă din ţară, că apoi va intra în mâinile Turcilor. Iară Mihai-Vodă dacă auzi de acest sfat amar, el încă îşi strânse toţi boiarii şi făcură sfat foarte de folos. Dacă văzu Mihai-Vodă că'i se ridică atâta rău pre cap el într'altă parte n'au avut cuget, ci trimise la împăratul creştinesc de unde avea de atâta vreme milă şi ajutor, şi obidi de toate câte'i se tâmplară pre capul lui. Ceru oşti ajutor cum să iasă asupra lui Bator Andreiaş, care se închinase Turcilor. Iar' împăratul creştin fu bucuros să facă de toate pre voia lui Mihai-Vodă; într'aceea şi el încă se veseli, şi degrabă trimise şi'şi strânse toate oştile şi purcese la Ardeal asupra lui Bator Andreiaş. Trecând muntele descălecară în luncile Braşovului; acolo veniră toţi braşovenii de se închinară lui Mihai-Vodă cu daruri scumpe; iară el dacă văzu că'i se închinară cetăţenii se veseli, şi trimise la Radul Buzescul şi la Udrea banul, să sară şi ei cu toate oştile Craiovei şi Jiului, şi ai Mehedinţilor, să iasă cu ele înaintea lui Mihai-Vodă către luncile Sibiului. Iară Bator Andreiaş dacă prinse de veste de Mihai-Vodă, cum au intrat cu toate oştile în Ardeal, degrabă trimise şi el de'şi strânse toate oştile şi purcese şi el către Sibiu împotriva lui Mihai-Vodă, şi puseră tabără din jos de Sibiu, şi făcură şanţ, şi răzimă oastea de către zidul cetăţii Sibiului; Iară oştile lui Mihai-Vodă încă se strânseră toate şi toţi boiarii, şi puseră tabăra la sat la Veştin.Deci când fu în luna oktomvr. 17 zile miercuri, arătară-se strejile lor, şi se văzură oştile. Iar' dacă văzu Bator Andreiaş cum Mihai-Vodă este gata cu toate oştile şi venise pre război, el foarte se îngrijă tare şi vru atuncea să se sfătuiască de pace. O! nepricepută minte omenească! câtă vreme fu de a tocmi ţara şi a face pace, nu o tocmiră, ci vrură să tocmească când nu le fu de nici un folos; că trimiţând unii la alţii pentru pace, mai vrajbă făcură. Că dacă văzură oştile, ei năvălea spre sfadă, şi pace nu putură tocmi; însă se vorbiră de faţă unii cu alţii, oktomv. 18, joi. Şi fu război mare până seara, şi făcură încă a'i învinge Bator Andreiaş cu Ungurii; dar' mai apoi birui Mihai-Vodă cu Muntenii, şi mult sânge se vărsă, şi multă oaste rămase pre câmpii Sibiului.
Bator Andreiaş dacă văzu că'i piere toţi voinicii şi 'i se sparse oastea, şi este izbânda lui Mihai-Vodă, el tare începu a blestema pe Iremia-Vodă căci scornise pe Mihai-Vodă asupra'i, de'şi puse ţara şi crăia; şi se alese cu puţini voinici şi plecă a fugi să scape în ţara Leşească; şi dobândi Mihai-Vodă scaunul de crăie şi tot Ardealul, şi toată ţara Bârsei şi toţi Săcuii. Deci şezu Mihai-Vodă în scaun în Belgrad okt. 26, într'o zi de luni."

- va urma -

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie

Mihai Viteazul - Partea a-IX-a

"Să spunem de Mihai-Vodă ce'i se întâmplă într'acest război. Gonind turcii şi răsipindu'i în toate părţile; iară din Turci o ceată dacă văzură peirea, ei se întoarseră cu mare hărborie asupra lui Mihai-Vodă; şi atuncea se alese unul din Turci cu suliţa, şi o înponcişă asupra pântecelui lui Mihai-Vodă, şi o înfipse în pântece. Iară Mihai-Vodă dacă văzu că piere, el apucă suliţa cu amândouă mâinile de fer", şi căuta în toate părţile ca să'i vie cineva din boiari ajutoru să'l izbăvească din peire; şi alţii mai aproape nu se aflară fără doi boiari, Preda Buzescul şi cu frate-său Stroe stolnicul; ei grăbiră şi tăiară capul turcului şi pe celelalte soţii ale lui, şi izbăviră pre Mihai-Vodă din mâinile Turcilor şi multă bărbăţie arătă Buzescu înaintea lui Mihai-Vodă, că se luptară cu vrăjmaşii şi izbăviră pre domnul lor din peire.
După ce bătură acest război, şezu Mihai-Vodă sub cetate zece zile deplin, arzând împrejur toată marginea ţărei Turceşti; şi iară se întoarse Mihai-Vodă cu toate oştile şi cu toată dobânda ca să treacă Dunărea pre la Ruşava. Însă când fu oştile jumătate trecute, se lăsă vânt cu vifor pre Dunăre, şi atuncea se împărţiră oştile, şi rămaseră jumătate aşteptând zece zile până se potoli vântul; iară oştile au tot plănuit şi au ars ţara turcească. De aci trecură cu toată dobânda de se adunară toţi la luna noemvr. 5 zile l. 7107 (1599 d.X). Şi se întoarse Mihai-Vodă în scaun în Târgovişte cu toţi boiarii săi."

- va urma -

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-VIII-a

"Iară în aceea vreme era un paşă anume Halim-Paşa, pre carele'l trimisese împăratul să fie paşă la Diiu la margine; el încă avusese împutăciune cu Mihai-Vodă ce trimisese la Mehmet-Paşa de Dărstor ca să meargă cu oşti să apuce scaunul lui Mihai-Vodă. Deci el degrabă strânsese oştile şi ieşi să se lovească; iară Mihai-Vodă încă trimisese oşti cu Dumitru vornicul împotriva lui Mehmet-Paşa de'i bătură şi'i goniră, luându-le şi două steaguri de le'au dus la Mihai-Vodă la Caracal; şi foarte se îmbărbătă şi 'şi strânse toate oştile de purcese şi el asupra lui Halim-Paşa, şi trecu Mihai-Vodă Dunărea cu toată gloata pre din sus de Nicopole şi se loviră de faţă cu Halim-Paşa, şi fură biruiţi Turcii şi periră mulţime, luându-le toate tunurile şi toată tabăra. Şi după ce bătură pre Turci se apucă Mihai-Vodă şi de cetatea Nicopolei, şi începu a o bate cu tunurile. Însă când fu în septemvrie zece zile sâmbăta, făcu Mihai-Vodă năvală foarte mare şi o bătură multă vreme, şi nu putură intra în cetate; că cât spărgea ziua, iar' noaptea Turcii zidea. Deci şezu Mihai-Vodă în loc în trei zile şi tot plănuia ţara turcească. Şi după aceea el purcese însuşi către Diiu cu toate oştile, tot prădând din Dunăre până în munţi, până sosiră împotriva Diiului. Iară Sangeacul de acolo încă trimisese de grabă de strânse toţi Turcii din ţinutul Diiului, şi trimise şi la beiul de la Baia de veniră cu oşti într'ajutor; ieşind într'u întâmpinarea lui Mihai-Vodă în lunca Diiului, şi fu război tare multă vreme. La cea de apoi fură biruiţi Turcii de Mihai-Vodă, şi multă peire se făcu Turcilor cât puţinei fură scăpaţi în cetate; iară ceilalţi fură tăiaţi, alţii goniţi şi răsipiţi."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea a-VII-a

"Pre acea vreme Bator Jikmont craiu supărare-i-se cu oştile, şi bătându-se cu Turcii'şi închină ţara împăratului creştinesc cum să'i poarte grija; şi împăratul trimise doi comisari anume Suhai şi trei episcopi şi pre Işfansin, şi jurară ţara şi pe toţi domnii Ardealului cum să fie pre mâna împăratului. Şi prinseră pre Jojeka canţerul la Bator Jikmont, şi'l trimiseră în cetate în Secmar, şi acolo îi tăiară capul. Iară Bator Jikmont, el îşi năpusti crăia-sa în loc, şi se duse însuşi la împăratul creştin; iară împăratu'i dete o cetate anume Epulia. Aceasta se adeveri cum îşi dete ţara pre o cetate. Pre aceeaşi vreme iarăşi trimise Sultanul Mehmet un paşă anume Mehmet-Paşa vezirazemul cu mulţime de Turci şi Tătari fără număr asupra creştinilor; şi descălecară în cetatea Oradiei. Deci unii bătea cetatea, iară alţii prăda ţara. Însă Bator Jikmont după ce'şi năpusti ţara întâi, apoi în urmă mult se căi; însă năpusti cetatea Epulia, şi noaptea fugind din cetate, veni iarăşi la scaun la Ardeal, şi în ce ceas sosi se închinară toţi domnii şi voevozii şi toată ţara Ardealului; şi prinseră pe cei comisari împărăteşti de'i legară şi'i trimiseră la Mihai-Vodă, pentru cea prietenie şi credinţă d'întâiu, ca să fie iară unul cu altul; şi trimise la Mihai-Vodă să'i dea oşti ajutor ca să se apere de vrăjmaşi, şi'i dete trei mii cinci sute de voinici şi le puse cap pre aga Leca."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea a-VI-a

"Şezând Mihai-Vodă cu toţi boiarii la scaun, veni veste cum Sultan Mehmet s'a scornit din scaunu'şi din Ţarigrad cu tot răsăritul şi cu toată puterea lui, cu Turcii şi cu Tătarii, şi cu toată puterea împărăţiei turcească, şi purcese să se bată cu împăratul creştinesc Rodolf, şi descălecară la cetatea Egerul, şi începură să bată cetatea de trei părţi. Iară împăratul creştin luând veste, însuşi strânse oştile şi le trimise cu frate-său Maximian asupra Turcilor; şi sări însuşi Bator Jikmont capul lui cu toate oştile, şi se împreunară cu Maximian, şi purceseră asupra vrăjmaşilor. Iară sultan-Mehmet împăratul Turcilor, după ce bătu cetatea Egerului, veni veste cum îl împresoară Maximian şi cu Bator Jikmont craiu şi cu toate oştile; iară Sultan Mehmet lăsă'şi oamenii lui în cetate, şi el cu toate oştile purcese şi se întâmpinară cu toţii la un sat anume Cârsteşti, şi se loviră de faţă unii cu alţii, şi fu război mare şi tare, în cinci zile şi în cinci nopţi, şi fu multă vărsare de sânge întru amândouă părţile; însă mai perea Turcii, şi deteră Turcii dosul a fugirea, până ieşiră din tabără şi din corturi şi din marfa lor, şi vrea fi fost dobânda şi izbânda creştinilor; iară creştinii nu se ştiură cumpăta, şi se deteră a jefui. Deci pentru multă lăcomie a avuţiei, ei însuşi puseră toţi capetele, cum scrie şi sfânta scriptură vechie, că lăcomia este rădăcina tutuloru răutăţilor. O amar mare! că văzând Turcii atâta netocmeală întru creştini, pentru lăcomia lor, curând se întoarseră procleţii de Turci asupra creştinilor, şi atâta fu moarte mare întru creştini câtă fu voia lui Dumnezeu. Iară Maximian cu câţi scăpă el, se întoarse la scaunul său. Iară Bator Jikmont craiul, câţi au scăpat cu el, iară s'au întors la scaunu'şi la Belgrad, şi rămase Turcii cu atâta bucurie. Deci Turcii începură a se semeţi, şi începură a ieşi în ţara Muntenească pre marginea Dunărei, şi prinse Turcii a prăda şi a robi ţara. Deci Mihai-Vodă însă strânse oştile şi purcese asupra Nicopolei, şi mergând Mihai-Vodă prin ţară, întâlni o seamă de Turci pe apa Teleormanului robind şi stricând ţara. Deci îi prinseră pe toţi vii, până sosi şi Mihai-Vodă în vad la Nicopole, şi ocoliră cetatea Turnul, şi'l bătură şi'l arseră. Deci grijindu'se Mihai-Vodă ca să treacă la Nicopole, veni veste din sus, cum Sultan Mehmet împăratul turcesc au biruit pre Maximilian şi pre Bator Jikmont craiu cu toate oştile.

(Solii turci aduc daruri lui Mihai Viteazul de Theodor Aman)

Deci Mihai-Vodă se întristă şi începu a face pace cu Turcii şi cu sangeacul Nicopolei, şi fu Mihai-Vodă în loc cinci zile, şi legară pace, şi dăruiră cu daruri scumpe, şi fură acestea la 6 oktov. l. 7107."

- va urma -

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-V-a

"Iară când au fost la cursul anilor 7105, maiu în 6, trimise Mihaiu-Vodă pe Velişco cu haiducii la Baba de o ocoliră şi o bătură, şi multă bunătate şi avuţie dobândiră; şi întrorcându'se înapoi cu dobânda, iar Turcii se strânseră de toate părţile şi purceseră dupre Velişcu, şi 'l ajunseră la un loc anume Comisul, şi deteră război unii cu alţii, şi fu război trei zile, Turcii tot se înglotea, şi fu biruit Velişco, şi periră toţi haiducii şi 'şi luară Turcii tot planul înapoi. Mihaiu-Vodă foarte se întristă; iară când fu la iulie 16, alese Mihaiu-Vodă oştile care era mai de folos, şi le puse cap pe Farcaş aga, şi 'i trimise la Diiu (n.a. Vidin) ca să'l dobândească, şi trecură Dunărea pe la Jdegla. Iară Turcii încă le prinsese de veste mulţimea cu totul şi nu ieşiră să'l lovească de faţă, ci se ascunseră de făcută meşteşuguri; că mergând oştile lui Mihaiu-Vodă fără nici un teamăt; Turcii'i lovită de faţă şi fără veste, şi fu război tare multă vreme. Însă cea dupre urmă biruiră Turcii pre oastea lui Mihai-Vodă, şi câţi fură călări printr'înşii scăpară câte ceva, însă puţini, iară pedestraşii periră cu totul.

După aceea Mihai-Vodă, dacă perdu atâta voinici el fu scârbit, şi începu a trimite prin toate ţările străine ca să strângă voinici viteji, şi aduse Leşi şi cazaci, şi de tot felul de oameni cari'i erau de folos. Strângându'şi Mihai-Vodă oaste ca să se lupte cu Turcii, iară nişte neprieteni scorniră pâră mincinoasă asupra lui Mihai-Vodă de Bator Jikmont craiu, cum s'au lepădat Mihai-Vodă şi s'au împrietenit cu Turcii. Bator Jikmont făcu sfat cu toţi voevozii Ardealului ca să afle direptatea lui Mihai-Vodă; iară Mihai-Vodă dacă'l chemară el se temu de înşelăciune şi de pâri mincinoase; şi purcese Mihai-Vodă să se împreune cu Bator Jikmont, numai cu doi trei boiari anume: Mihalcea banul, Radul Buzescul, şi alţi boiari. Iară Bator Jikmont dacă văzu cum vine Mihai-Vodă bucuros la împreunare, el încă trimise postelnicul cel mare Jeneapokreţ cu mulţi nemţi, cu 40 de cucii, şi cu multă cinste înaintea lui Mihai-Vodă, şi descălecară în cetate în Belgrad, şi se împreunară cu mare cinste marţi în 19 dekemv. l. 7106 (1598 d.X); şi fură împreună zece zile, şi multă cinste petrecură şi mai mare credinţă legară, şi 'şi tocmiră toate lucrurile; şi se înturnă Mihai-Vodă cu mare bucurie la scaunu'şi . Iară Bator Jikmont, purcese la împăratul creştin, şi trimise şi Mihai-Vodă pre banul Mihalcea cu Bator Jikmont împreună, prin tocmelile ţărilor."

- va urma -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos) (Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)

Mihai Viteazul - Partea a-IV-a

"Pe vremea ce purcesese Bator ajutor lui Mihai-Vodă de bătură pe Turci în ţara Muntenească, a fost trimis craiul o seamă de oşti şi la Lipova şi la Ianova, şi la multe cetăţi din prejurul lor, şi mult rău făcură Turcilor. În vremea aceea rădicatu-s'au şi Hanul cu mulţime de Tătari ca să vie asupra ţărei Munteneşti, şi viind prin ţara Moldovei, iară Iremia Vodă cu Moldovenii şi cu Leaşii pripiră de le ieşiră înainte la Ţuţora, şi făcură acolo şanţ mare, şi se bătură trei zile, şi nu biruiră nici unii nici alţii. Dacă văzută Tătarii că nu pot folosi nimica, făcură pace unii cu alţii, şi se întoarse Hanul cu Tătarii iară în ţara lor şi Leşii aşişderea: iar el încă se aşeză în scaunu'şi . Atuncea şi Ştefan-Vodă, dacă prinse de veste că s'au risipit oştile Iremiei-Vodă, el ceru de la Bator oşti ajutor, şi îndată'i se dete; şi purcese asupra Iremiei-Vodă la noemvr. 27 de zile, l. 7105. (1597 d.X). Iară Irimia-Vodă dacă prinse de veste, el încă'şi strânse oştile, şi trimise la starostea de la Kameniţî de'i dete Leaşi ajutor; şi se întâmpinară unii cu alţii la Suceava, şi fu biruit Ştefan-Vodă, şi el fugind fu prins de nişte ţărani, şi îndată îl înţepă Irimia-Vodă, iar oastea'i peri cu totul. Bator Jikmont încă înţelegând de aceasta foarte s'au întristat; şi petrecând multă vreme, Bator iarăşi strânse toate oştile şi purcease asupra Timişoarei, şi începură a o bate de toate părţile. Iară Hanu cu Tătarii încă venise să fie ajutor cetăţii, şi brodea în toată vremea furiş de lovea oastea ungurească. Iară dacă văzu că n'are răzbun de Tătari, el lăsă streji să păzească cetatea, şi purcese asupra Tătarilor, şi se loviră de faţă, şi fură biruiţi Tătarii. Dupre aceea iară se întarse Bator la cetate, bătându'o trei săptămâni; de multe ori făcută şi năvală, şi nu putură face izbândă, ci se întoarse craiul iară la scaun."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea a-III-a

"Atuncea Sinan-Paşa văzând că nu'i sporeşte, înturnatu-s'au cu ruşine. Deci el strânse toţi paşii şi toate căpeteniile oştilor, şi făcură năvală mare asupra lui Mihaiu-Vodă, ca să izbândească într'un chip, şi luară câteva tunuri. Atuncea Mihaiu-Vodă văzând această hârborie mare, el încă'şi strânse toţi boiarii şi toţi căpitanii, şi ieşiră, spre întâmpinarea lor de faţă,: şi acia'şi Mihaiu-Vodă cu mâna lui tăie pre Karaiman-Paşa şi înfrânse pe Turci înapoi. Iară boiarii şi căpitanii pre capete năvăliră asupra Turcilor de'i tăia şi 'i necară în tină. Deci cu câtă fală venea Sinan-Paşa la acel război, mai cu multă ruşine se întoarse, şi luă Mihai-Vodă toate tunurile înapoi şi multe steaguri Turceşti; iar când fu peste noapte, Mihai-Vodă făcut sfat cu toţi boiarii, cum ajutorul nu mai vine de la Bator Jikmont, şi fiind Mihai cu puţină oaste nu vor putea sta împotriva Turcilor, că era foarte mulţi. Ci socotiră cum vor face să se poată lupta cu atâţia vrăjmaşi, şi se deteră înapoi pre apa Dâmboviţei mai sus la sat la Stoieneşti, aşteptând de la Bator să le vie ajutor.

Iară Turcii înţelegând de aceasta, se ridicară cu toţii de veniră la Bucureşti şi făcură acolo cetate, şi ajunseră şi până în Târgovişte, şi acolo încă făcură cetate, şi coprinseră toată ţara Muntenească. Atuncea Ieremia-Vodă Movilă, el înţelegând de Ştefan-Vodă cum s'au sculat cu toate oştile să vie ajutor lui Mihai-Vodă, el încă au venit cu oaste leşească de au intrat în ţara Moldovei la Iaşi să fie domn în Moldova. Iară Ştefan-Vodă trecu muntele cu toată oastea lui şi merse de se împreună cu Bator; câteşi trei domnii se împreunară la oktomv. 6 zile, v. 7104 (1596 d.X), şi purceaseră toţi asupra Turcilor; iară ei văzând că le vin atâtea oşti asupra ei nu aşteptară, ci toţi de pretutindenea deteră dosul a fugi, şi aleseră pe Ali-Paşa cu o seamă de oşti ca să păzească cetatea Târgoviştei, iară Sinan-Paşa cu alte oşti veniră la Bucureşti. Iară Bator, şi Mihai, şi Ştefan cu toate oştile veniră de ocoliră cetatea din Târgovişte, şi îndată fu aprinsă; Turcii câţi fură acolo toţi periră, iară pre Ali-Paşa îl prinseră viu şi 'l trimiseră în temniţa Kioiotvarului. După aceea purceseră dupre Sinan-Paşa, până ajunseră la cetatea Giurgiovului, şi îndată stricară podul, tăind mulţime de Turci îi înecară în Dunăre, şi sparseră şi cetatea, fiind atâta peire în Turci încât deabia au scăpat Sinan-Paşa cu puţină oaste, şi cu multă ruşine fură scoşi din ţară; şi scoase de la mâinile lor robi mulţi fără număr, şi se întoarseră de acolo cu veselie şi cu multă dobândă, şi toţi creştinii deteră har lui Dumnezeu. Atuncea Bator Jikmont, dacă văzu pre Mihai-Vodă cu atâta vitejie şi cu atâta înţelepciune, slobozit'au ţara Românească cu tot venitul ei, ca să fie iară pre seama lui Mihaiu-Vodă, şi se înturnară cineşi pe la ţara lui."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea a-II-a

"Deci făcându-se aceste războaie Harbat şi Bekiş Işfan, căpitanii Ungurilor, avură împutăciune cu Mihai-Vodă, că nu'i suferi, ci'i trimise la Bator Jikmont craiu, şi 'i trimise alţi căpitani pre Kilerbent. Iară Mihai-Vodă îl trimise cu banul Mantea la cetatea Brăilei, şi acolo tocmind oştile, începură a bate cetatea tare, şi o sparseră până în pământ şi mulţi Turci periră.

Făcându-se aceste războaie, şi nevoindu-se Mihai-Vodă foarte tare pentru creştini, iar Bator Jikmont craiul socotise că nu va mai avea Mihai-Vodă nici o nevoie de Turci, ci făcu sfat cu toţi voevozii Ardealului cum să scază pre Mihaiu-Vodă despre ţara Muntenească să fie mai mic şi ascultător de poruncile lui, şi să'i oprească ţara cu tot venitul ei. Iară Mihaiu-Vodă, dacă prinse de veste, el nu suferi, ci trimise la Bator Jikmont boiarii bătrâni sfetnici, anume: Eftimie Mitropolitul cu amânduoi episcopii, şi pre Mitrea vornicul şi Isar logofătul, şi Dumitru vornicul, şi Radul Buzescul şi alţi boiari mulţi de ţară, cum Mihaiu-Vodă să fie ascultător de Bator Jikmont, iară de ţară să n'aibă scădere, ci să o ţie deplină şi să se ajute unii cu alţii dupre cum le'au fost jurământul d'întâiu. Deci într'aceşti boiari ce'i trimisese Mihaiu-Vodă pentru tocmeală, învrăjbitoriul diavolul, umblase în mijlocul lor, de se apucase unii ca aceia mai tare să facă vrajbă decât pace, cum să scază pre Mihaiu-Vodă din ţară. Iară ceilalţi boiari, ce se nevoia să slujească domnului său în dreptate, de neprieteni fură biruiţi, şi scăzură pre Mihaiu-Vodă despre domnia ţărei şi despre venitul ei, numai să fie tocmai cu căpitanii lui. Şi alease Bator Jikmont 12 boiari juraţi munteni, puindu-i ispravnici preste tot venitul ţărei, şi să fie sub porunca lui. În vremea aceea fiind Aron-Vodă domnu Moldovei, trimisu-i-au Bator Jikmont oşti ajutor, şi căpitani pre ei Bărcea Andreiaşi; şi nevoindu-se Aron-Vodă pentru creştini tare, tăiară Turcii mulţi, ca să dobândească cinste; iară el căzu la mare pacoste şi năpastă pentru multe pâri mincinoase; că trimise Bator Jikmont de'l legase cu doamna sa, şi'i luară toată averea scoţându-l din ţara lui cu mare ruşine, băgându-l în temniţa vinovaţilor, tăindu-i boiarii şi toate capetele de april. 23 veleatu 7103 (1595 d.X), şi puseră domn în locul lui pre Răzvan care era agă la Aron-Vodă, şi'i schimbară numele Ştefan-Vodă. Iară Mihaiu-Vodă dacă prinse de veste foarte se întristă. Pre acea vreme muri şi sultanu Murat, şi luă împărăţia Sultanu Mehmet. Şi dacă stătu el împărat nu putu răbda atâta ruşine, ci alease pe Sinan-Paşa cu mulţime de Turci, şi trimiţându-i asupra lui Mihaiu-Vodă, biruind până la Ruşi făcură pod peste Dunăre. Mihaiu dacă înţelease de aceasta el încă'şi strânse toate oştile ca să iasă împotriva vrăjmaşilor; trimise şi la Ştefan Vodă al Moldovei, ca să'i vie cu oşti ajutor, şi îndată purcese gata. Iară Bator Jikmont trimisese la Rodolf împăratul creştinesc ca să'i dea pe soru'sa să'i fie crăiasă; trimise şi la Mihaiu-Vodă, ca să meargă să fie şi el la nuntă, că nu ştia de Turci că vin asupra ţărei Munteneşti. Iară Mihaiu-Vodă, văzând atâta vrăjmaşi că vin asupra creştinilor, trimis'au la Bator Jikmont pre Stroe Buzescul şi Radu Kalofirescu cu daruri scumpe de nuntă, şi spuseră şi această veste cum Turcii cu toată puterea împărătească au sosit la Dunăre şi au făcut pod să treacă asupra creştinilor. Atuncea Bator Jikmont, de grabă trimise în toată ţara lui de'şi strânse toate oştile, şi trimise şi la împăratul creştinesc de'i dete o seamă de oşti ajutor. Iară până vru a veni ajutorul de la Bator Jikmont, Turcii trecură Dunărea şi începură a robi şi a prăda, şi'şi puse tabăra la sat la Călugăreni. Iar Mihaiu-Vodă dacă văzu că i se zăboveşte ajutorul, el îşi strânse oastea câtă avu, şi pripi de se loviră cu Turcii de faţă în apa Neajlovului în vadul Călugărenilor, şi fu războiu foarte mare la avg. 13 zile de dimineaţa până seara, şi multu sânge se vărsă, cât şi apa era amestecată cu sânge."

- va urma -

Mihai Viteazul - Partea I-a

"De aicea se începe istoria lui Mihaiu-Vodă feciorul lui Pătraşcu-Vodă carele multe războaie au făcut cu Turcii pentru creştinătate precum de aicea înainte se arată.

Când au fost cursul anilor de la Adam 7101 venit'au Mihaiu-Vodă domnu ţărei Româneşti; iară în Ţarigrad împărăţea sultanul Murat, iar în ţara Ungurească era Bator Jikmont (Bathory Sigismund), iar la Moldova era domn Aron-Vodă. Într'aceea vreme împresurase Turcii ţara Românească cu datorii multe şi cu nevoi foarte grele, cât nu mai avea să se plătească ţara şi să scape din gurile vrăjmaşilor. Începură Turcii a coprinde ţara Românească şi a-şi face lăcaşuri şi meceturi; şi începură a ţipa creştinii de nevoia Turcilor, şi pretutindenea era vaet şi suspin de răul Turcilor, cât însuşi Mihai-Vodă se închisese de răul Turcilor. Şi în multă vreme creştinii zicea doară se vor potoli Turcii de asupră; iară ei mai mult rău făcea, că începuse a călcarea ţara şi legea creştinilor: ci-şi strânse toţi boiarii mari şi mici din toată ţara, şi se sfătuiră cum vor face să izbăvească Dumnezeu ţara creştină din mâinile păgânilor; şi dacă văzură că într'altu chip nu se vor putea izbăvi, deci ei ziseră numai cu bărbăţie să'şi rădice sabia asupra vrăjmaşilor. Deci socoti Mihai-Vodă cum ar avea ajutor şi din alte părţi; şi trimite pe Radul cluceariul Buzăscul sol la Bator Jikmont ca să se înţeleagă una cu dânsul şi să-i dea ajutor oaste ca să se bată cu Turcii. Trimis'au şi la Aron-Vodă sol pre Stroe stolnicul Buzăscul, ca să'i fie într'ajutor; şi amândoi fură bucuroşi, şi îndată trimise Aron-Vodă pre un boiar al lui dând jurământ lui Mihai-Vodă ca să se ajute unul cu altul. Aşişderea şi Bator Jikmont craiul, încă legă jurământ cu Mihai-Vodă ca să fie nedespărţiţi unii de alţii. Deci când fu la veleatu 7103 (1595 d.X.) noemv. 5 trimise Bator Jikmont o seamă de oşti, puindu-le şi capete pe Horvat şi pre Bekiş Işfan; şi veniră la Mihai-Vodă în cetate la Bucureşti, şi îndată tăiară pre toţi Turcii câţi aflară acolo. Într'acel război fu rănit Stroe Buzescul la mâna stângă. După aceea fără zăbavă fură Turcii scoşi din ţară, şi rămaseră creştinii izbăviţi din gurele lor. Deci când fu după război a treia zi, purcese Mihai-Vodă cu muntenii şi cu Ungurii la Giurgiov; ocolind cetatea Giurgiovului începură a o bate cu tunurile câtăva vreme. Văzând Mihai-Vodă că nu poate să o dobândească, căci venea Turcilor ajutor arme şi bucate de la cetatea din Ruşi, năpustitu-o-au, şi iară s'au întors în scaun în Bucureşti. Iar Sultanul Murat, împăratul turcesc, dacă prinse de veste, numaidecât trimise pre Mustafa Paşa cu oaste mulţime de Turci şi cu un domn anume Bogdan-Vodă sin Iancul-Vodă, ca să scoaţă pre Mihai-Vodă de aicea din ţară, şi să puie pre Bogdan-Vodă domn. Şi venind Turcii la Dunăre la cetatea din Ruşi, Mihai-Vodă dacă prinse de veste, el încă grăbi de'şi strânse oştile şi purcese asupra Dunărei, genarie în 8; şi merseră până la sat în Pietrii, şi grijindu-se să treacă Dunărea ca să se lovească cu Mustafa-Paşa, veni veste cum au intrat Hanul cu Tătarii în ţară, şi au început a robi şi a prăda. Iar Mihai-Vodă foarte se îngriji tare, şi numaidecât se învârteji cu toate oştile înapoi, şi puse tabăra la un sat anume Hulubeşti, şi trimise strajă împotriva Tătarilor, pre Radul Buzăscul cu fraţii lui, Preda postelnicul şi Stroe Stolnicul, şi Radul Kalofirescu cu o seamă de oşti alese. Deci când au fost la genarie 14, ei se întâmpinară cu Tătarii în străji la sat la Putineiu, şi fură biruiţi Tătarii de Buzeştii, perind mulţi Tătari şi vii prinzând mulţi. Iar Hanul dacă prinse de veste, el încă trimise pe un nepot al lui cu mulţime de Tătari, şi veniră până la sat la Stăneşti; iară Buzeştii încă păziră, şi le ieşiră întru întâmpinare, şi se loviră de faţă la genar 16, şi fură biruiţi şi acei Tătari; atuncea au perit şi nepotul Hanului cu mulţime de Tătari. Iară Hanul s'au fost tăbărât la Şerpăteşti împreună cu Mustafa şi cu Bogdan-Vodă; iară Mihai-Vodă dacă prinse de veste de dânşii, numaidecât trimise oşti asupra lor cu banul Mantea, şi noaptea fără veste lovi, de i'au tăiat şi i'au gonit până i'au trecut Dunărea. Mihai-Vodă încă purcease cu toate gloatele lui, pogorându-se în josu până la Şerpăteşti. Iară Hanul înţelegând nu'l aşteptă, ci se despărţi de Mustafa-Paşa şi Bogdan-Vodă şi fugiră; iară paşa rămase la cetatea de la Ruşi ca să se mai bată cu Mihai-Vodă; iară Mihai-Vodă purcese cu oşti asupra lor şi trecură Dunărea pre ghiaţă pe la Maroşini, şi pripiră de se loviră unii cu alţii la genar, 25, şi fură biruiţi Turcii. Atuncea au perit şi Mustafa-Paşa cu mulţime de turci; Bogdan-Vodă încă abia au scăpat, şi arseră Ruşii şi toată marginea ţărei lor, şi se învârtejiră cu multă dobândă la scaunul lui în Bucureşti. Bătând Mihai-Vodă aceste războaie trimise pe Mihalcea banul cu oşti de arseră Dărstorul. Iară Turcii din Hârşova încă ieşiră cu oaste împotriva Predei spătarului şi Radului comisul, şi păziră de se loviră cu Turcii, şi fură biruiţi Turcii; gonindu-i pre giaţă îi tăiară foarte rău şi aprinseră şi Hârşova."

- va urma -

vineri, 12 august 2011

Definiţie...