Mihai Viteazul - Partea a-XIV-a

"Iară oştile Ieremiei-Vodă încă au fost viind la Moldova. Deci cu câtă bucurie merseră, cu atâta ruşine fugiră şi năpustiră ţara; trimiţând Mihai-Vodă soli în toate părţile ca să'şi tocmească lucrurile, şi când îi păru că şi 'au tocmit mai bine, mai cu rău stricară despre toate părţile, începându-se sfaturi mincinoase şi viclene, mai vârtos în toţi Ardelenii, spre răul lui Mihai-Vodă, că nu'l suferea să le fie domn. Ci trimiseră la craiul leşesc ca să le dea pre Bator Jikmont să le fie crai precum le'au fost, şi să dea ajutor şi Irimiei-Vodă să vie iară la Moldova, şi să scoaţă pre Mihai-Vodă să nu mai fie în mijlocul lor. Iar' el nu ştia nimic de aceste sfaturi viclene, ci se gătea să strângă oşti să meargă la Timişoara, şi trimise iară la împăratul creştin ca să'i dea ajutor; şi îndată găti pre Baştea Giorgiu cu o seamă de oşti împărăteşti, şi purcease ca să se întâmpine cu Mihai-Vodă, să meargă amândoi la Timişoara. Iară domnii şi neameşii şi toţi voevozii Ardealului era strânşi la Turda, sfătuindu-se cum Bator Jikmont zăboveşte; iară Baştea Giorgiu veni cu oşti împărăteşti cu Mihai-Vodă; ci se mirară cum vor face meşteşug cu înşelăciune să puie vrajbă între Mihai-Vodă şi între Baştea, şi zise Baştii: cum vii tu ajutor lui Mihai-Vodă, şi el este neprieten împăratului? că întâi Ardealul nu va să'l dea, şi altele multe cuvinte rele şi viclene îi rădicară asupra şi 'i ziseră: mai bine domneşte tu, iară Mihai-Vodă să se ducă la ţara-şi, şi noi să fim închinaţi împăratului cu toată ţara; şi învrăjbiră pre Baştea cu Mihai-Vodă. Atuncea se veseliră toţi Ardelenii; iar' Mihai-Vodă nu ştia nimica de acestea. Însă oare-cine îi spuse de toate câte se făcea şi ce 'i se rădica asupra, şi întâiu nu crezu; iară apoi adeverind, în grabă trimise de'şi strânse oştile fiind şi Baştea Giorgiu până atuncea tot cu dânsul; grăbiră de se loviră oştile ungureşti la un loc ce se chiamă Mirăslă, şi fu atuncea izbânda lui Mihai-Vodă septemvr. 8 l. 7108 (1600).
De acolo se rădicară şi veniră de se bătură în luncile Turdei şi dete mulţămită lui Dumnezeu. Şi merse la Baştea Giorgiu de 'i se rugă să'i dea ceva Nemţi ajutor, ca să se ducă la Făgăraş să scoaţă pre doamna sa şi pre fiu-său Nicolae-Vodă, că era acolo închis de Unguri de câtăva vreme. Iară Baştea Giorgiu fiind legat cu Ardelenii în sfatul cel d'întâi viclean, rău l'au sfătuit: din gură'i făgădui că'i va da Nemţi ajutor; iar' făcând alt meşteşug viclean zise ca să'şi trimiţă toate oştile înainte la Făgăraş, numai să rămâie el cu curtea lui; şi trecând câteva zile îi va da ajutor, şi dupre cuvântul lui aşa au făcut.
Iară când fu într'o dimineaţă, văzu viind oaste nemţească către cortul lui, unii călări alţii pedestri, şi socoti că aceştia sunt ajutorul lui; şi nimica de dânşii nu se temea; iară ei procleţii, nu i'au fost ajutor ci vrăjmaşi. Şi dacă văzu că sosesc, ieşi din cort înaintea lor şi le zise: bine aţi venit voinicilor, vitejilor! Iară ei se repeziă asupra lui ca nişte dihănii sălbatice cu săbiile scoase; iară unul se repezi cu suliţa şi 'l lovi dirept în inimă; iară altul degrabă îi tăie capul, şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu ştiuse, nici se prileji sabia în mâna lui cea iute; şi 'i rămase trupul lui gol în pulbere aruncat.Aşa a lucrat pisma încă d'începutul lumei, că pisma a perdut pre mulţi bărbaţi şi fără vină; aşa şi acesta căci era ajutor creştinilor, şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre Turci de tremura de frica lui. Iară diavolul cel ce nu va binele nimănui creştinesc, nu l'au lăsat: ci iată că cu meşteşugurile lui, au intrat prin mintea celor răi vicleni, până'l deteră şi morţii şi rămaseră creştinii, şi mai vârtos ţara Românească, sărăci de dânsul. Pentru aceasta dară cade-se să blestemăm...
... pe Baştea Giorgiu precum au ascultat pre domnii ungureşti de au ucis pre Mihai-Vodă fără nici o vină; unii ca aceia de trei ori să fie anatema!
Adevăr acel Baştea încă şi'a luat plata de la împăratul Rodolf, că l'au belit de viu, făcându'l foale, dupre cum scrie: că cine sapă groapa altuia el cade în trânsa.
Până aici s'au sfârşit toată jitia răposatului Mihai-Vodă; şi au domnit Mihai-Vodă ani zece."

- SFÂRŞIT -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)
(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)