Vulpea şi pisica de George Sion

Când vulpea nu ajunge la struguri, zice că-s acri!

"Pe'o poliţă înaltă, într'o cămar'odată
O oală cu smântână sta bine aşezată.
Pisica cea de casă se totu uita la ea,
Şi neputându ajunge, musteţile-şi  lingea;
Dar eată că şi'o Vulpe se'ntâmplă ca să vie,
Crezându c'acolo este vreo găinărie.
Cumu vede pe Pisica îi zice: "Ce pândeşti?
Au nu'ţi place smântâna ce'n oală o priveşti?"
Pisica îi răspunde: "Ba-mi place foarte tare:
Dar vezi, acuma, dragă, mă aflu'n postulu mare.
Te rogu însă priveşte colo sub grindă, susu:
Ce mândră clădărie de struguri s'a mai pusu!
Am auzitu că'ţi place această mâncărică.
Mănâncă, dragă Vulpe; şi  nu-ţi va fi nimică.
Iar Vulpea, ce la struguri s'ajungă nu putea,
Răspunde: "Suntu prea acri; nu-mi place, draga mea!"

Morala:
Adesea ne se'ntâmplă ca să ne păcălimu,
Cându prea multă "fineţă" se arată… "nu voimu!"

Izvor: 101 Fabule de George Sion