luni, 18 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
Pasărea liră...
"Toată natura este plină de armonie. O armonie divină muzicală, a pus creatorul în gura păsărilor. Privighetoarea are în gura ei instrumentul admirabil prin care scoate cântecele ei melodioase şi suave; alte păsări sunt d'o frumuseţe admirabilă prin colorile strălucite şi armonioase cu care Natura a acoperit corpul lor.Dar paserea Liră este remarcabilă, nu prin cântecul ei melodios, nici prin frumuseţea colorii penelor, nici prin deosebita făptură a corpului, ci numai prin coada ei.
Să nu se mire cineva că o pasăre să fie frumoasă şi distinsă numai prin coadă; căci şi Păunul este remarcabil prin coada sa. Dar coada paserei Liră este d'o făptură cu totul extraordinară; căci înfăţişează forma unui instrument muzical şi foarte armonios numit Liră (precum arată alăturata figură). Această coadă e compusă de pene ordinare ca la celelalte paseri, însă e înconjurată de pene mari şi curbate astfel încât prezintă forma unei lire muzicale; adică al instrumentului celui mai plăcut în formă şi celui mai melodios în sunetele muzicale care le scoate, încât poeţii au luat-o drept simbol pentru poezia cea mai delicată, cea mai simţitoare şi cea mai armonioasă (poezia lirică).
Iată că la această pasăre s-a întâmplat un ceva, care se întâmplă deseori şi la oameni: căci unii oameni joacă în lume un rol pentru capul lor, alţii pentru gură, alţii pentru inimă iar alţii pentru coada lor. În China, rangurile bărbaţilor, mai cu seamă Mandarinilor (amploiaţilor Statului) se deosebesc nu după uniformă ci după mărimea coadelor de păr, care poartă pe cap.
Acolo coada este un "cin" al Statului, un semn de domnie. Apoi, şi în Europa coada este sceptrul domniei dar nu la bărbaţi ci la sexul cel frumos. Câte inimi nu răneşte şi nu supune o coadă frumoasă pe capul unei dame! Dar despre aceasta, noi ştim a vorbi mult mai puţin decât frizerii noştri care, dacă ar voi, ar putea să scrie biblioteci întregi "despre domnia coadelor în lumea modernă".
Izvor - Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)Să nu se mire cineva că o pasăre să fie frumoasă şi distinsă numai prin coadă; căci şi Păunul este remarcabil prin coada sa. Dar coada paserei Liră este d'o făptură cu totul extraordinară; căci înfăţişează forma unui instrument muzical şi foarte armonios numit Liră (precum arată alăturata figură). Această coadă e compusă de pene ordinare ca la celelalte paseri, însă e înconjurată de pene mari şi curbate astfel încât prezintă forma unei lire muzicale; adică al instrumentului celui mai plăcut în formă şi celui mai melodios în sunetele muzicale care le scoate, încât poeţii au luat-o drept simbol pentru poezia cea mai delicată, cea mai simţitoare şi cea mai armonioasă (poezia lirică).
Iată că la această pasăre s-a întâmplat un ceva, care se întâmplă deseori şi la oameni: căci unii oameni joacă în lume un rol pentru capul lor, alţii pentru gură, alţii pentru inimă iar alţii pentru coada lor. În China, rangurile bărbaţilor, mai cu seamă Mandarinilor (amploiaţilor Statului) se deosebesc nu după uniformă ci după mărimea coadelor de păr, care poartă pe cap.
Acolo coada este un "cin" al Statului, un semn de domnie. Apoi, şi în Europa coada este sceptrul domniei dar nu la bărbaţi ci la sexul cel frumos. Câte inimi nu răneşte şi nu supune o coadă frumoasă pe capul unei dame! Dar despre aceasta, noi ştim a vorbi mult mai puţin decât frizerii noştri care, dacă ar voi, ar putea să scrie biblioteci întregi "despre domnia coadelor în lumea modernă".
joi, 7 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
"Când îmi porunceşti să cânt" de Rabindranath Tagore
"Când îmi porunceşti să cânt,mă semeţesc de trufie;
dar privesc spre faţa Ta
şi lacrimile-mi umplu ochii.
Tot ce-i aspru şi urât în viaţa mea
se preface-n armonie
şi veneraţia mea îşi întinde aripile
ca o pasăre bucuroasă în zboru-i pe mare.
Ştiu că îţi place cântecul meu.
Ştiu că, drept cântăreţ, am învoire-n faţa Ta.
Cântul meu înaripat ajunge la Picioarele Tale
pe care nu mai nădăjduiam să le ating.
Îmbătată de această bucurie de-a cânta,
îmi pierd firea şi Te numesc prieten,
pe Tine, Dumnezeul meu!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
