Sonete - Vasile Voiculescu
CLV
Nu-mi cerceta obârşia, ci ţine-n seamă soiul,
Guşti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar părea...
Strămoşii-mi, după nume, au învîrtit ţepoiul,
Eu mânuiesc azi pana de mii de ori mai grea,
Dovada cea mai pură a-nnobilării mele
Eşti tu şi-ngăduinţa de-a te lăsa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu care-adori amantul de veci nedespărţit.
îmi cânt astfel norocul, înalţ epitalamuri
Şi, pentru închinarea la care mă supun,
Culeg azur şi raze şi roze de pe ramuri,
Stăpînul meu, alesul, cu slavă să-ncunun:
Poporul meu de gânduri, simţire, vis, trup, dor,
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.
Duminică, 5 decembrie 1954
Vrem să avem o viaţă frumoasă, liniştită, să fim fericiţi şi cîte altele, dar toate acestea depind de noi... cum ştim să dăruim şi să primim dragostea celor din jur... să ocrotim ceea ce avem... să trăim în pace... să ne bucurăm de fiecare clipă...
duminică, 19 octombrie 2008
Sonete de Vasile Voiculescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Definiţie...
Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui - Sfântul Ioan Gură de Aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu