CLXXIII
Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie,
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi fără cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratul spirit, urgie, le consumă
Îşi cată-n noi duh geamăn...şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii...
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui pentru petrecere o rochie de bricate
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte...
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă acolo, cu ea, întreaga lume.
Sâmbătă, 19 februarie 1955
Vrem să avem o viaţă frumoasă, liniştită, să fim fericiţi şi cîte altele, dar toate acestea depind de noi... cum ştim să dăruim şi să primim dragostea celor din jur... să ocrotim ceea ce avem... să trăim în pace... să ne bucurăm de fiecare clipă...
vineri, 31 octombrie 2008
Sonete de Vasile Voiculescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Definiţie...
Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui - Sfântul Ioan Gură de Aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu