Sonete de Vasile Voiculescu
CLX
La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimă, fantezie..
M-ai părăsit..şi toate se sting, reci scînteieri.
Pentru rănitul vultur aripile-s poveri,
Zbătaia lor, zadarnic adaos de-agonie.
Şi mă supun ... Osânda de gura ta rostită
E lege pentru mine de aur pur şi greu;
Durerea de la tine mi-e încă o ispită,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Şi neguri lungi de veacuri las iar să mă înghită...
Din groapa mea zbucni-va o flacără târzie;
Atunci întreaga lume va dezluşi, uimită,
Crescând misterioasă a noastră poezie,
Din dragostea noastră născută în zbucium şi ardori,
Pe-ascuns, din tainic tată, ca un copil din flori!
Duminică, 12 decembrie 1954
Se afișează postările cu eticheta faimă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta faimă. Afișați toate postările
miercuri, 22 octombrie 2008
Sonete de Vasile Voiculescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
