"Nu e de multu, cându Naturaliştii au privitu pe această pasăre ca o fiinţă fabuloasă care nu există; până cându căpitanul Barolay a adusu la Europa în anulu 1812, unu exemplaru alu acestei paseri şi atunci s'a văzutu că pasărea fără aripi este o realitate aşa de mare ca şi unii "oameni fără capu". Cadaverulu acestei pasări este expusu în Muzeu Zoologicu de la Londonu.
Foarte remarcabilu este cioculu acestei paseri; căci nările sale formează ca doi cilindri care mergu în toată lungimea ciocului, apoi josu la deschiderea loru suntu acoperiţi cu două acoperişuri formate ca nişte capace. Când capacele se pun pe nări, le închide cu totu; dar pasărea, după voinţă poate să le deschiză. Natura denadinsu a datu acestei pasăre astfelu de organu de mirosu; căci Apteryx are obiceiu că îngăureşte cu cioculu său adâncu în pământu ca să caute acolo nutrimentulu seu (vermuşi, insecte, ş.c.l.) Apoi ea n'are un ciocu moale, simţitoru ca becaţele, de aceea Natura îi a conservatu organulu mirosului tare ca, prin mirosu să simţă ea prezenţa animaleloru, care facu nutrimentulu ei; apoi dacă n'aru avea ea aceste capace, nările sale îndată s'aru umplea cu pământu, săpându acolo adâncu şi îi aru fi slăbitu mirosu; de aceea natura îi a datu aceste acoperişe pe nării care, cându pasărea sapă, se punu pe nări şi le ţine liberu, daru cându pasărea va să ştie dacă este ceva pentru dânsa josu unde nu vede, atunci deschide capacele năriloru şi mirosulu ei de spionu îi slujeşte atunci foarte bine. Păcatu pentru poliţiile ţăriloru civilizate că spionii lor n'au capace pe nasu, căci ar făcea minuni, aru mirosi lucrurile care se facu chiar sub pământu.
Felulu traiului acestei pasăre e puţinu cunoscutu; se găseşte numai în Noua Zeelandă, unde şade singuratică în păduri care au unu pământu nomolosu; acolo se ascunde între arbori goi, sapă groapa în pământu cu nasu dară easă raru ziua şi numai noaptea (iaru ca unu bunu spionu). Indigenii d'acolo o gonescu multu; căci penile sale suntu foarte căutate pentru ornamentele manteleloru căpitaniloru acestoru populi sălbatici. Penele negre-oacheşe ale lui Apterix, suntu mai stimate în Noua Zeelandă decâtu Ermelinu în Europa pentru mantelele principiloru.
Vânatu dupe această pasăre, se face noaptea; adecă o gonescu la lumina făcliilor cu câini, rupu crăcile copaciloru şi acestu zgomotu o sperie tare, atunci ease din culcuşulu seu şi fiindcă nu poate să zboare, e prinsă. Deşi se apără bine cu cioculu şi cu picioarele groase, daru în zadaru, căci o pasăre care n'are aripi este ca unu populu care n'are presa liberă şi arme; amândouă suntu fiinţe fără mijloace de apărare şi de scăpare.
Gonirea acestei pasăre a făcut'o foarte rară chiaru în patria ei, daru în Muzeurile Zoologice ale Europei, Apteryx este una din paserile cele mai rare."
Izvor: Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu