Planta Lotos sau frumoasa apei...

"Cine nu s'a plimbat pe lângă un lac sau altă apă stătută şi n'a văzutu acolo nişte foi mari de forma unei inimi (sau coade) care, parcă notu peste suprafaţa apei, şi în mijlocul loru stau nişte flori galbene frumoase sau şi albe ca zăpada? Apoi rupându una şi ţiinându-o lângă nasu, cine n'a simţitu o odoare aromatică plăcută şi foarte delicioasă? Această plantă se numeşte în Botanică Nenuphar daru cea albă are un nume poeticu; căci se numeşte Nymphea alba, parcă este o Nymfă, adică una din acele fiinţe Mitologice, d'o natură semidivină şi semiumană, avându o faţă frumoasă ca o fiinţă cerească şi o inimă slabă, mai cu seamă pentru amoru, ca o fiinţă pământească. Într'adevăru, o simţire curioasă ne pătrunde cându ne rătăcimu vr'o dată în mijloculu bălţiloru singuratice, depărtate de locuinţele oameniloru şi chiaru a animaleloru şi întâlnimu îndată parcă o grădină frumoasă cu flori odorante notându în apă. Imaginaţiunea populară, văzându acestea, eată că 'ş'a închipuitu: că aceste flori frumoase exilate în asemenea locuri pustioase şi impure, trebuie să aibă în sine ceva misteriosu, ceva ascunsu şi eată că au zisu că aceste flori suntu nişte Nimfe fermecate pentru păcatele loru; poate fiindcă au iubitu prea multu. Dacă şi în lumea modernă s'aru pedepsi astfelu toate acele care iubescu multu, salele de baluri şi de soarele s'aru goli curându şi bălţi s'aru umple cu flori fermecate.

Daru în Egiptu creşte în râulu Nilu o speţă de Nenufaru ce se numeşte Lotos care are şi alte calităţi interesante şi chiaru miraculoase. Aşa s.e. această plantă se culcă noaptea şi se scoală dimineaţa; adică seara pogoară florile sale dedesubtulu apei şi dimineaţa la răsăritulu soarelui, iaru le scoate afară peste apă. Daru din seminţele şi rădăcina ei, făceau în Egiptu unu felu de pâine foarte nutritoare, care a nutritu mii de oameni; aceşti oameni se numeau "Lotophage" (mâncători de Lotos) şi au fostu o idee atunci că orice străin care venea în această ţeară a lotofageloru şi mâncau din fructul de Lotos, perdea dorinţa d'a se mai întoarce acasă şi rămânea pentru totdeauna în ţeara lotofagiloru. Asta ne aduce aminte și de cântecul nostru popularu despre apa Dâmboviţa, că e atâta de dulce încât cine o mai bău, nu se mai duce. Poate că nişte lotose ascunse pe fundulu Dâmboviţei producu la noi acestu efectu pentru orice streinu, că nu se mai duce; însă în România n'avemu trebuinţă să căutămu nişte nimfe albe pe fundulu bălţiloru deserte, le găsimu mai bine în bordeiu ca şi în saloane.
Daru să ne întoarcem la Lotos sau Nimfa din Egiptu.

Pentru toate numitele cualităţi, planta Lotos era foarte venerată la anticii Egipteni. La temple, mai cu seamă la coloanele care ornau aceste temple, să găsescu săpate foile frumoase a acestei plante. Putemu chiar să zicemu că această plantă a fostu celu d'întâiu obiectu, care a fostu prezentatu prin arta sculpturei. Earu şi în stilulu arhitectonicu cu mai multe secule mai pe urmă, planta Lotos cu trei foi ale sale a fostu privită la sculptori ca o plantă misterioasă (mai cu seamă la societatea secretă numită franc-masonerie).
La noi planta numită Sulfina (Melilotus) se rudeşte cu Lotos din Arabia şi este stimată pentru odoarea ei şi pentru cualităţile ei medicale; însă ea nu creşte în apă.
Daru în articolulu viitoru vomu face cunoştinţă d'o altă plantă d'apă numită Victoria regia multu mai curioasă şi mai interesantă decâtu Lotos."

Izvor: Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)