Răceala şi efectele ei - A DOUA PARTE

2. Practica medicală la domiciliu

"Ştiinţa vieţii sau fiziologia ne zice că pelea omului este acestu organu expusu influinţeloru răcelei. Pelea noastră e unulu din organele cele mai necesarie pentru menţinerea vieţei noastre; căci printr'însa easă neîncetatu o câtăţime considerabilă de materii fluide şi aeroase (gazoase) care au devenitu de prisosu pentru corpulu nostru. Cându această evaporaţiune a materiiloru fluide nevăzute (aburiloru de apă) încetează a se urma din pelea noastră, vieaţa noastră este ameninţată; de aceea cându pelea noastră se strică, vieaţa ne este în pericolu. S.e. cându cineva 'şi'a arsu o parte mare a pelei sale, este în pericolu deşi arzura pelei nu e prea mare în sine. Vărsatulu, scarlatina şi celelalte asemenea patime ale copiiloru, suntu aşa de grave şi de periculoase, fiindcă pelea corpului este atunci atacată şi nu poate să funcţioneze. Pelea omului are o ţesătură d'o compoziţiune delicată şi foarte admirabilă. Nu putemu să întrămu aici în descrierea acestui miraculu alu naturei, însă atâtu putemu să zicemu că pelea, spre a împlini funcţiunea ei d'a curăţa sângele de felurimi de materii devenite de prisosu şi vătămătoare; că pelea aceasta, zicemu, este pătrunsă de felurimi de pori, de vine foarte mici şi de arterii foarte mici care aducu sângele sub suprafaţa pelei la toată periferia (ocolul) corpului; aşadar când pelea se răceşte îndată după ce era caldă, porii se strângu şi vinele şi arteriile asemenea, atunci evaporaţiunea materiiloru fluide nu mai poate să se urmeze şi sănătatea este derangiată. Mai cu seamă se întâmplă aceasta cându pelea era în transpiraţiune cându porii ei suntu deschişi şi cându îndată s'a răcitu şi materia destinată a eşi afară prin transpiraţiune (năduşeală) s'a întorsu iaru în corpulu nostru.

Sângele nostru are o căldură multu mai mare decâtu aerulu care ne încongioară; căci căldura sângelui nostru, se sue până la 32 grade (Reaumur) pe cându aerulu abia în unele zile prea călduroase în luna lui Iulie, se suie la această temperatură. Aşadaru, fiindcă căldura caută totdauna să se puie în echilibru, de aceea aru căuta să easă şi prin pelea noastră dacă n'amu purta îmbrăcăminţi calde care împedecă această eşire a căldurei din corpulu nostru; daru acumu pelea are şi ea cu puţină diferenţă totu acea căldură ca şi sângele nostru. Nu e de mirare că, cându expunem toată sau o parte a pelei la o temperatură mai inferioară decâtu a corpului nostru, că atunci, răcindu'se îndată, poate să aducă vătămare sănătăţei noastre în trei moduri, adecă:
I. Porii ei se strângu şi evaporaţiunea fluideloru nu se face, atunci rămâne în sânge o mulţime de materii care trebue să easă şi calitatea sângelui se strică, de aceea răceala pelei aduce mai cu seamă Rheumatismu în care sângele e alteratu (stricatu).
II. Cându pelea se răceşte, atunci sângele care era mai nainte răspânditu peste periferie (ocolulu) ca şi centrulu corpului, se retrage de la periferie către organele centrale ale corpului (către capu, plămâni, inimă şi c.l.) şi produce acolo congestiune (grămădire); şi chiaru inflamaţiune (aprindere) sau ruptura unora vine mici din cauza grămădirei atunci apoplexia (damblaua) e gata. De aceea iarna mai cu seamă se arată felurimi de inflamaţiuni în peptu şi în cap ca şi apoplexia este foarte deasă cându domneşte afară unu geru tare şi secu.
III. Răceala pelei împedecându eşirea afară din corpu a unora fluide de prisosu, aceste fluide rămâindu în corpu, producu acolo idropică; căci idropica nu e altu nimicu decâtu prisosirea materiiloru fluide care prin vr'o împedecare, n'au eşitu afară; de aceea nu e raru să vedemu că oamenii care şi'au răcitu pelea că îndată s'au umflatu, mai cu seamă se întâmplă aceasta la copii după scarlatină (cochinadă) cându atunci pelea loru e foarte subţire şi prin urmare prea supusă răcelei; asemenea copiii poate să fie prinşi de idropică peste totu corpu în puţine ore."

- va urma -

Izvor: Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)