Mihai Viteazul - Partea a-XI-a

"Să spunem de Bator Andreiaş ce i s'au întâmplat:

După spartul războiului, fugind să pribegească el fugi până în codrii Ciocului, şi acolo rătăci; şi umblând oare-câtăva vreme rătăcit şi nemâncat, până'l birui foamea, nemeri la nişte păcurari, unul săcui şi altul muntean, şi le spuse cum este el Bator Andreiaş craiul Ardealului, şi cum este lucrul de s'au bătut cu Mihai-Vodă, şi l'au scos din ţară; cum fugind ca să scape în ţara Leşească, el a rătăcit şi a flămânzit. Iară cei doi păcurari îl duseră la sălaşul lor ca să'l ospăteze. După ospăţ el se rugă celor păcurari să'l povăţuiască. Deci se sculă cel păcurar Săcuiu de se făcu a'l povăţui şi 'i tăie capul, şi 'l băgă într'o traistă; şi 'l duse la Mihai-Vodă şi 'i spuse de toate, cum a rătăcit şi a nimerit flămând la sălaşul lor, cum după ospăţ s'au făcut a'l povăţui şi i'au tăiat capul; că socoti cum Mihai-Vodă foarte'i va da dar mare. Iar' el dacă văzu că este capul lui Bator Andreiaş, foarte rău'i păru de moartea lui; şi degrabă trimise unde-i rămăsese trupul de'l aduseră şi 'i puseră capul la trup, şi 'l îngropară în Belgrad, în biserica crăiască, şi 'l petrecură cu înaltă cinste, cu toţi boiarii şi cu neameşii Ardealului.
Păcurarul dacă tăie capul lui Andreiaş şi 'l duse la Mihai-Vodă, cum spune scriptura: cu ce măsură vei măsura ţi se va măsura. Deci Mihai-Vodă zise de tăie capul păcurarului, altul aşa să nu mai facă."

- va urma -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)
(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)