Mihai Viteazul - Partea I-a

"De aicea se începe istoria lui Mihaiu-Vodă feciorul lui Pătraşcu-Vodă carele multe războaie au făcut cu Turcii pentru creştinătate precum de aicea înainte se arată.

Când au fost cursul anilor de la Adam 7101 venit'au Mihaiu-Vodă domnu ţărei Româneşti; iară în Ţarigrad împărăţea sultanul Murat, iar în ţara Ungurească era Bator Jikmont (Bathory Sigismund), iar la Moldova era domn Aron-Vodă. Într'aceea vreme împresurase Turcii ţara Românească cu datorii multe şi cu nevoi foarte grele, cât nu mai avea să se plătească ţara şi să scape din gurile vrăjmaşilor. Începură Turcii a coprinde ţara Românească şi a-şi face lăcaşuri şi meceturi; şi începură a ţipa creştinii de nevoia Turcilor, şi pretutindenea era vaet şi suspin de răul Turcilor, cât însuşi Mihai-Vodă se închisese de răul Turcilor. Şi în multă vreme creştinii zicea doară se vor potoli Turcii de asupră; iară ei mai mult rău făcea, că începuse a călcarea ţara şi legea creştinilor: ci-şi strânse toţi boiarii mari şi mici din toată ţara, şi se sfătuiră cum vor face să izbăvească Dumnezeu ţara creştină din mâinile păgânilor; şi dacă văzură că într'altu chip nu se vor putea izbăvi, deci ei ziseră numai cu bărbăţie să'şi rădice sabia asupra vrăjmaşilor. Deci socoti Mihai-Vodă cum ar avea ajutor şi din alte părţi; şi trimite pe Radul cluceariul Buzăscul sol la Bator Jikmont ca să se înţeleagă una cu dânsul şi să-i dea ajutor oaste ca să se bată cu Turcii. Trimis'au şi la Aron-Vodă sol pre Stroe stolnicul Buzăscul, ca să'i fie într'ajutor; şi amândoi fură bucuroşi, şi îndată trimise Aron-Vodă pre un boiar al lui dând jurământ lui Mihai-Vodă ca să se ajute unul cu altul. Aşişderea şi Bator Jikmont craiul, încă legă jurământ cu Mihai-Vodă ca să fie nedespărţiţi unii de alţii. Deci când fu la veleatu 7103 (1595 d.X.) noemv. 5 trimise Bator Jikmont o seamă de oşti, puindu-le şi capete pe Horvat şi pre Bekiş Işfan; şi veniră la Mihai-Vodă în cetate la Bucureşti, şi îndată tăiară pre toţi Turcii câţi aflară acolo. Într'acel război fu rănit Stroe Buzescul la mâna stângă. După aceea fără zăbavă fură Turcii scoşi din ţară, şi rămaseră creştinii izbăviţi din gurele lor. Deci când fu după război a treia zi, purcese Mihai-Vodă cu muntenii şi cu Ungurii la Giurgiov; ocolind cetatea Giurgiovului începură a o bate cu tunurile câtăva vreme. Văzând Mihai-Vodă că nu poate să o dobândească, căci venea Turcilor ajutor arme şi bucate de la cetatea din Ruşi, năpustitu-o-au, şi iară s'au întors în scaun în Bucureşti. Iar Sultanul Murat, împăratul turcesc, dacă prinse de veste, numaidecât trimise pre Mustafa Paşa cu oaste mulţime de Turci şi cu un domn anume Bogdan-Vodă sin Iancul-Vodă, ca să scoaţă pre Mihai-Vodă de aicea din ţară, şi să puie pre Bogdan-Vodă domn. Şi venind Turcii la Dunăre la cetatea din Ruşi, Mihai-Vodă dacă prinse de veste, el încă grăbi de'şi strânse oştile şi purcese asupra Dunărei, genarie în 8; şi merseră până la sat în Pietrii, şi grijindu-se să treacă Dunărea ca să se lovească cu Mustafa-Paşa, veni veste cum au intrat Hanul cu Tătarii în ţară, şi au început a robi şi a prăda. Iar Mihai-Vodă foarte se îngriji tare, şi numaidecât se învârteji cu toate oştile înapoi, şi puse tabăra la un sat anume Hulubeşti, şi trimise strajă împotriva Tătarilor, pre Radul Buzăscul cu fraţii lui, Preda postelnicul şi Stroe Stolnicul, şi Radul Kalofirescu cu o seamă de oşti alese. Deci când au fost la genarie 14, ei se întâmpinară cu Tătarii în străji la sat la Putineiu, şi fură biruiţi Tătarii de Buzeştii, perind mulţi Tătari şi vii prinzând mulţi. Iar Hanul dacă prinse de veste, el încă trimise pe un nepot al lui cu mulţime de Tătari, şi veniră până la sat la Stăneşti; iară Buzeştii încă păziră, şi le ieşiră întru întâmpinare, şi se loviră de faţă la genar 16, şi fură biruiţi şi acei Tătari; atuncea au perit şi nepotul Hanului cu mulţime de Tătari. Iară Hanul s'au fost tăbărât la Şerpăteşti împreună cu Mustafa şi cu Bogdan-Vodă; iară Mihai-Vodă dacă prinse de veste de dânşii, numaidecât trimise oşti asupra lor cu banul Mantea, şi noaptea fără veste lovi, de i'au tăiat şi i'au gonit până i'au trecut Dunărea. Mihai-Vodă încă purcease cu toate gloatele lui, pogorându-se în josu până la Şerpăteşti. Iară Hanul înţelegând nu'l aşteptă, ci se despărţi de Mustafa-Paşa şi Bogdan-Vodă şi fugiră; iară paşa rămase la cetatea de la Ruşi ca să se mai bată cu Mihai-Vodă; iară Mihai-Vodă purcese cu oşti asupra lor şi trecură Dunărea pre ghiaţă pe la Maroşini, şi pripiră de se loviră unii cu alţii la genar, 25, şi fură biruiţi Turcii. Atuncea au perit şi Mustafa-Paşa cu mulţime de turci; Bogdan-Vodă încă abia au scăpat, şi arseră Ruşii şi toată marginea ţărei lor, şi se învârtejiră cu multă dobândă la scaunul lui în Bucureşti. Bătând Mihai-Vodă aceste războaie trimise pe Mihalcea banul cu oşti de arseră Dărstorul. Iară Turcii din Hârşova încă ieşiră cu oaste împotriva Predei spătarului şi Radului comisul, şi păziră de se loviră cu Turcii, şi fură biruiţi Turcii; gonindu-i pre giaţă îi tăiară foarte rău şi aprinseră şi Hârşova."

- va urma -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)
(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)