Mihai Viteazul - Partea a-VI-a

"Şezând Mihai-Vodă cu toţi boiarii la scaun, veni veste cum Sultan Mehmet s'a scornit din scaunu'şi din Ţarigrad cu tot răsăritul şi cu toată puterea lui, cu Turcii şi cu Tătarii, şi cu toată puterea împărăţiei turcească, şi purcese să se bată cu împăratul creştinesc Rodolf, şi descălecară la cetatea Egerul, şi începură să bată cetatea de trei părţi. Iară împăratul creştin luând veste, însuşi strânse oştile şi le trimise cu frate-său Maximian asupra Turcilor; şi sări însuşi Bator Jikmont capul lui cu toate oştile, şi se împreunară cu Maximian, şi purceseră asupra vrăjmaşilor. Iară sultan-Mehmet împăratul Turcilor, după ce bătu cetatea Egerului, veni veste cum îl împresoară Maximian şi cu Bator Jikmont craiu şi cu toate oştile; iară Sultan Mehmet lăsă'şi oamenii lui în cetate, şi el cu toate oştile purcese şi se întâmpinară cu toţii la un sat anume Cârsteşti, şi se loviră de faţă unii cu alţii, şi fu război mare şi tare, în cinci zile şi în cinci nopţi, şi fu multă vărsare de sânge întru amândouă părţile; însă mai perea Turcii, şi deteră Turcii dosul a fugirea, până ieşiră din tabără şi din corturi şi din marfa lor, şi vrea fi fost dobânda şi izbânda creştinilor; iară creştinii nu se ştiură cumpăta, şi se deteră a jefui. Deci pentru multă lăcomie a avuţiei, ei însuşi puseră toţi capetele, cum scrie şi sfânta scriptură vechie, că lăcomia este rădăcina tutuloru răutăţilor. O amar mare! că văzând Turcii atâta netocmeală întru creştini, pentru lăcomia lor, curând se întoarseră procleţii de Turci asupra creştinilor, şi atâta fu moarte mare întru creştini câtă fu voia lui Dumnezeu. Iară Maximian cu câţi scăpă el, se întoarse la scaunul său. Iară Bator Jikmont craiul, câţi au scăpat cu el, iară s'au întors la scaunu'şi la Belgrad, şi rămase Turcii cu atâta bucurie. Deci Turcii începură a se semeţi, şi începură a ieşi în ţara Muntenească pre marginea Dunărei, şi prinse Turcii a prăda şi a robi ţara. Deci Mihai-Vodă însă strânse oştile şi purcese asupra Nicopolei, şi mergând Mihai-Vodă prin ţară, întâlni o seamă de Turci pe apa Teleormanului robind şi stricând ţara. Deci îi prinseră pe toţi vii, până sosi şi Mihai-Vodă în vad la Nicopole, şi ocoliră cetatea Turnul, şi'l bătură şi'l arseră. Deci grijindu'se Mihai-Vodă ca să treacă la Nicopole, veni veste din sus, cum Sultan Mehmet împăratul turcesc au biruit pre Maximilian şi pre Bator Jikmont craiu cu toate oştile.

(Solii turci aduc daruri lui Mihai Viteazul de Theodor Aman)

 

Deci Mihai-Vodă se întristă şi începu a face pace cu Turcii şi cu sangeacul Nicopolei, şi fu Mihai-Vodă în loc cinci zile, şi legară pace, şi dăruiră cu daruri scumpe, şi fură acestea la 6 oktov. l. 7107."

- va urma -

Izvor: ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Începând de la descălecătoarea Românilor la Turnul Severin; şi de supunerea lor sub RADUL NEGRU, după trecerea lui din Ardeal aici în ţară, până la anul 7236 (1728 după Hristos)

(Manuscris vechi găsit în oraşul Chişinău de Ierodiaconul Daniil, când se afla acolo în surghiun cu răposatul întru fericire Mitropolitul Grigorie)