Camelia

"Cine a văzut vreodată un bal şi nu ştie ce va să zică o camelie? cine a fost vreodată în viaţa lui măcar o oră un amorezat şi n'a umblat la ajunul unul bal cu gura căscată căutând camelia pentru un buchet frumos în mâna unei dame frumoase? Dar într'adevăr, damele care au ales camelia drept floarea cea mai în favor pentru buchetele lor, au avut dreptate; camelia n'are vr'o odoare plăcută, dar forma ei este d'o frumuseţe foarte impozantă. Între frumuseţea unei roze şi între aceea a unei camelii, este o diferenţă ca într'o fată tânără inocentă şi într'o damă frumoasă obicinuită în saloane cu lumea şi plăcerile ei. Cea d'întâi are încă parfumul îngeresc al inocenţei, dar are şi spinuri la care nimeni nu poate să se apropie, pe când cea d'al doilea are o frumuseţe brilantă şi cere multă lumină şi mulţi adoratori ca să dezvolte toată frumuseţea sa. Dar oricum, pentru asemănarea cea mare între roze şi Camelie, s'a dat Cameliei numirea de Roza din Japonia.
Iată câteva observaţiuni istorice şi botanice despre camelie.
Când la finitul secolului trecut s'a făcut în Europa pentru întâia oară cunoştinţă cu băutura ceaiului, niminea nu ştia din ce plantă provine ceaiu'. Chinezii într'adins au ţinut aceasta în secret, temându'se ca aflând natura acestei plante, Europenii să nu înceapă a o cultiva şi vor strica beneficiul cel mare, care Chinezii l'a avut la exportarea ceaiului. Aşadar Chinezii au înşelat pe Europenii curioşi, dându'le alte plante şi zicând că asta este planta ceaiului. Misionarul Pater (călugăr) Kamel, a fost şi el înşelat de către Chinezi şi a adus la Europa o plantă zicând că asta este planta ceaiului; însă asta nu era ceaiul, ci era planta Cameliei, Lighe a cunoscut curând această înşelăciune şi a dat acestei plante nume de Camelia, (drept suvenir de la pater Kamel introducătorul ei în Europa).
Cea d'întâi camelie era o floare mică, d'o coloare şi d'o făptură simplă (ca măceşu'). În anul 1786 a venit la Europa cea d'întâi Camelia plină; asta era cea mai frumoasă speţă de Kamelie albă (Camelia alba plena) este şi acum una din cele mai frumoase speţe de Kamelie. În anul 1814 s'a găsit în Europa 20 de speţe de kamelii de diferite colori. Dar şi chiar atunci camelia era în Europa o plantă rară care era cultivată numai în grădinile seniorilor mari. Dar în anul 1825 s'a descoperit metoda înmulţirei cameliei care este şi acum în uzagiu şi care a permis a trage curând arbori mari de nişte bucăţi mici de camelie băgate în oale. D'atunci încoace, cultura cameliilor a devenit foarte comună în Europa.
La început, Englezii s'au ocupat mult de cultura cameliilor; mai pe urmă grădinarii din Paris a biruit pe cei Englezi; dar în timpurile noastre Belgia a întrecut în privinţa culturei cameliilor pe Francia şi pe Anglia. Acolo se găseşte în grădinile cele mai bogate, colecţiuni de diferite speţe de Kamelii; există acolo chiar un jurnal care se ocupă numai cu lucruri ce privesc la cultura Kameliilor. Grădinarii A. Verchaffelt, L. Van Stontle şi Van Gersdale la Gent şi de Iongle la Bruxelles sunt vestiţi pentru grădinile lor bogate în Kamelii, şi că prin arta ibridaţiunei (cruciament) produc tot mereu speţe noi de Kamelie, una mai frumoasă decât alta. Afară de roză, nu se găseşte nicio altă plantă care ar rămânea aşa de nestrămutată în favoarea publică d'atâţia ani, ca Kamelia, şi într'adevăr Kamelia meritează acest favor prin bogăţia şi diversitatea colorilor ei, prin verdeaţa frumoasă, lucitoare şi neschimbată a frunzei sale, prin mărimea ei impozantă, prin uşurinţa d'a o cultiva şi prin timpul înflorirei sale (iarna) întocmai când celelalte flori sunt veştejite şi moarte. Apoi calitatea ei d'a fi convenabilă cu orice toaletă de dame şi d'a purta mult timp prospătatea ei; toate acestea au făcut că planta Kamelia a devenit nu numai floarea cea mai frumoasă, ci şi mai iubită în florăriile Europei; apoi dacă vederea unei singure Kamelie este plăcută, vederea unei grupe de Kamelii de colori diverse, produce un efect admirabil şi încântător.
Dar cine n'are florărie şi va să cultive kamelia acasă, poate să facă şi aceasta dacă va lua următoarele precauţiuni: Kamelia nu sufere schimbări repezi ale temperaturii, nici să toarne pe dânsa apă rece. Într'o odae unde zioa căldura se suie la 17 grade şi noaptea e frig, acolo negreşit Kamelia nu rabdă şi pierde mugurele sale; dar dacă îngrijeşte cineva ca să nu fie schimbarea temperaturei în odae foarte repede, adică numai cu 5 - 6 grade diferinţă, sau când o ţine cineva între două geamuri, poate să fie sigur că va avea toată iarna Kamelii înflorite. Chiar în unele pivniţe unde e un aer cald şi umed, reuşeşte Kamelia foarte bine. Dar în acest caz trebuie păzită ca să nu transporte cineva kameliile de la pivniţă la odae unde este un aer sec, căci atunci o să se strice. Când pune cineva oalele cu kamelii pe nisip ud, iar reuşeşte bine. E foarte trebuincios ca frunza kameliilor să fie curată şi nemânjită; de aceea e bine ca să spele cineva kameliile sale de două ori pe an, adică curăţându'le cu un burete.
Între 800 sau 1000 de speţe de kamelii care se cultivă în Europa, multe n'au nici o valoare. Amatorii care n'au florărie trebuie să se mulţumească cu 30 de speţe. În genere deosebim trei forme de kamelii, adică: unele cu foi puse ca olanele pe acoperiş, altele având forma de roză sau trandafir şi iar altele având forma plantelor numite Ranuncalacee. Amatorilor care vor să cultive în casele lor speţe frumoase de kamelii, le recomandăm cele următoare speţe: Camelia plena alba şi fibrieta, o speţă veche dar foarte frumoasă d'un alb lucitor; variegata are un avantagiu, că înfloreşte curând şi se ţine bine în casă, e de colori variate; Augustina superba e roşie închisă; Teutonia e roşie sau albă sau variegetă; Caryop Lyloides, e cu puncte; Duchesse d'Orleans, Conte de Paris, Celsiana sunt albe cu verge roşii, Carolina nu e tocmai plină; Dux Lissa e roşie cu verge albe; Doncelari e prea mare roşie cu pete albe, Leena Superbe e d'o culoare roşie ca mărgeanul şi d'o frumuseţe adorabilă. Afară d'aceste sunt frumoase şi cele următoare: Porta, Montironi, Rubescens Striata, Prince Albert; Archiduchesse Augusta, Otottini, etc."
Izvor: Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)