marți, 16 august 2011

Camforul...



"Cine nu ştie ce este camforu? Ce este această materie d'o odoare aşa de penetrantă care place numai unora oameni cu un simţu al odoarei, capriciosu; sau care pătimescu de durerile oaselor, ca să se ungă cu dânsul, sau dacă sunt partizanii sistemului Raspail, să'l întrebuinţeze la felurimi de uzage medicale. De unde provine? Din vr'un animal, mineral sau vegetal?
Eată ce este camforu.
Camforul este un suc (zeamă) care provine d'un arbor ce se numeşte arborul de camfor (Laurus camphora L.; vezi alăturat figura) patria acestui arbor este Japonia, unde crescând, ajunge la o înălţime şi grosime remarcabilă. El seamănă mult în privinţa foilor şi a înfăţişărei sale, cu dafinul nostru. Când oamenii vor să câştige camfor, urmează în modul următor. Rădăcinele şi crăcile acestui arbor, să taie în bucăţi, se pun într'un cazan care are pe fund un fel de grătar şi cazanul se umple cu apă, pe urmă îl acoperă cu un acoperiş umplut cu paie; după ce s-a gătit toate, pun foc dedesubtul cazanului. După câteva ore, deschizând capacul, se găseşte acolo camfor în bucăţi mici. Asta este camforu crudu exportat din Asia în Europa, însă aici în Europa îl curăţă, expuindu'l la foc unei operaţiuni numită sublimaţiune; Olandezii şi Englezii se ocupă mult cu această operaţiune. Camforul sublimat se vinde în bucăţi mari.
Trebuie să explicăm aici operaţiunea sublimaţiunei.
Scopul sublimaţiunei este d'a prezenta un corp curat şi neamestecat cu alte materii amestecate cu dânsul; dară, ca un corp să fie curăţat prin sublimaţiune, trebuie să aibă proprietatea ca să se volatilizeze (se face nevăzut) în căldură. Un asemenea corp îl punem într'un cazan (olembic) de metal acoperit d'asupra cu un acoperiş şi punem cazanul pe un foc mare. Focul încălzind tare cazanul, va face că corpul coprins într'însul, se va încălzi tare, se va volatiliza, adecă se va sui în sus, însă tot mergând în sus întâlneşte pe acoperişul cazanului care este mai rece decât fundul său, acolo corpul volatilizat răcindu'se, se condensă din nou şi se pune pe păreţii acoperişului ca o pulbere sau strat subţire. Dar fiindcă materiile cu care era amestecat n'au proprietatea volatilizaţiunei, de aceea rămâne josu pe fundul cazanului; astfelu corpul volatilizatu este curăţatu de orice amestecătură streină şi să zice că este sublimatu. Dar operaţiunea aceasta, se numeşte sublimaţiune.
Camforul este o materie albă, semitransparentă, nu scoate nici un zgomot, este mai uşor decât apa, de aceea 'noată peste apă; este grasu la pipăire şi tenaciu, când l'apasă cineva cu degetul; odoarea sa este particolară, gustul său este amar. La început arde şi pe urmă răcoreşte. Când rămâne în aer câtva timp, se face nevăzut, când arde, produce un fum negru. Se topeşte în spirt şi în unt-de-lemn şi alte unturi dar nu în apă, însă frecându'l în apă, apa primeşte odoarea camforului.
Camforul este întrebuinţat mult în medicină. Medicii cei mai antici l'au întrebuinţatu. Efectul său general este că irită (aprinde). Medicii îl dau cu folos bolnavilor, la lingoarile rele, la frigurile rele, la holeră, la gangrenă, la reumatism ş.c.l.
În această boală (reumatismu) uzagiul său ca camforatu de unsu, este foarte comunu; căci reumatismul, această boală provenindu de răceală, este foarte comună între oameni; oamenii se răcescu acumu prea lesne, pelea lor să răceşte lesne pe seama lor şi inimile lor să răcescu lesne pe seama altora; trăimu în sfârşitu acumu într'o lume de răceală."
Izvor: Isis sau Natura Jurnal pentru Răspândirea Ştiinţelor Naturale şi Exacte în toate clasele de Dr. Iulius Barasch (Anul 1858)

Niciun comentariu:

Definiţie...

Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui - Sfântul Ioan Gură de Aur

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...